Ochii tristi mi-i intorc pe fereastra intredeschisa: cer innourat spre rosu din cauza soarelui ce se indreapta tacut spre asfintit. Si cerul e parca incununat de aceiasi durere, a mortii Tatianei Stepa.
Azi copacii s-au aplecat la pamant…au cazut din doi in doi…pentru despartirea dintre noi…si cea ce dadea glas celei mai vibrante voci feminine a folkului romanesc: Tatiana Stepa. Cuvintele imi sunt slabe azi, 07.08.09, se imbraca in vocea ei, ce va vibra continuu, asemeni celor trei cifre, ce au pus capat sperantei de viata pentru ea. Nu s-au oprit, nu au facut nici o pauza ca 3 secunde ce se scurg atat de usor…07,08,09…asa continuu o vom asculta, o vom pretui…Dumnezeu s-o odihneasca si sa-i daruiasca copacii cu padure!
Doar o saptamana a trecut de cand la Vama Veche, in cadrul festivalului Folk You 2009, Tatiana se daruia inca o data integral publicului si tuturor celor care o iubesc, revelandu-ne existenta iubirii peste durere si suferinta.
“Cea mai curata lacrima din folkul romanesc”(Victor Socaciu) astazi s-a aplecat peste obrazul eternitatii. Nimic nu cred ca poate sa arate durerea ce ne loveste, decat vocea Tatianei, care rezoneaza in continuare cu durerile sufletelor noastre.
“ADIO! Adica RAMAI!”
Stele în palmă 
Ne-a lăsat vocea, cântecele şi lacrima-i zâmbet… :
http://folkblog.ro/2009/08/07/tatiana-stepa-va-las-cantecele-mele/
Tatiana Stepa – Cântec pentru prieteni
Vă las toate ce-au fost bune,
Dar şi cele ce n-au fost,
Vă las tot ce nu pot spune
Nu mai are niciun rost.
Vă las dragostea pierdută
Şi tot chinul de apoi,
Gura mea nu mai sărută,
Vă las dorul meu de voi.
R: Dar vă las şi bucuria
Şi tot cerul meu de stele
Vă las singura avere,
Vă las cântecele mele.
Vă las drumul către lună
Şi copacii mei stingheri,
Vă las lupta mea nebună
Pentru viaţa până ieri.
Vă las lacrima cu care
Am dormit la căpătâi,
Vă las nopţile amare
Şi lumina mea dintâi.
R: Dar vă las şi bucuria
Şi tot cerul meu de stele,
Vă las singura avere,
Vă las cântecele mele.
Vă las gândul de pe urmă
Să vă apere mereu,
Vă las iarba, cerul, marea,
Vă las tot ce am fost eu.
Vă las sufletul în palme,
Azvârliţi-l printre fragi
Şi iertaţi-mi voi povara,
Toţi cei care mi-aţi fost dragi.
R: Căci vă las şi bucuria
Şi tot cerul meu de stele,
Vă las singura avere,
Vă las cântecele mele.
Dumnezeu s-o hodinească-n pace !
respecte,
Sibilla