In noaptea despartirii dintre noi, copacii cad pe drum din doi in doi…

Ochii tristi mi-i intorc pe fereastra intredeschisa: cer innourat spre rosu din cauza soarelui ce se indreapta tacut spre asfintit. Si cerul e parca incununat de aceiasi durere, a mortii Tatianei Stepa.

Azi copacii s-au aplecat la pamant…au cazut din doi in doi…pentru despartirea dintre noi…si cea ce dadea glas celei mai vibrante voci feminine a folkului romanesc: Tatiana Stepa. Cuvintele imi sunt slabe azi, 07.08.09, se imbraca in vocea ei, ce va vibra continuu, asemeni celor trei cifre, ce au pus capat sperantei de viata pentru ea. Nu s-au oprit, nu au facut nici o pauza ca 3 secunde ce se scurg atat de usor…07,08,09…asa continuu o vom asculta,  o vom pretui…Dumnezeu s-o odihneasca si sa-i daruiasca copacii cu padure!

Doar o saptamana a trecut de cand la Vama Veche, in cadrul festivalului Folk You 2009, Tatiana se daruia inca o data integral publicului si tuturor celor care o iubesc, revelandu-ne existenta iubirii peste durere si suferinta.

“Cea mai curata lacrima din folkul romanesc”(Victor Socaciu) astazi s-a aplecat peste obrazul eternitatii. Nimic nu cred ca poate sa arate durerea ce ne loveste, decat vocea Tatianei, care rezoneaza in continuare cu durerile sufletelor noastre.

“ADIO! Adica RAMAI!”

Advertisements

One comment on “In noaptea despartirii dintre noi, copacii cad pe drum din doi in doi…

  1. Ne-a lăsat vocea, cântecele şi lacrima-i zâmbet… :
    http://folkblog.ro/2009/08/07/tatiana-stepa-va-las-cantecele-mele/
    Tatiana Stepa – Cântec pentru prieteni

    Vă las toate ce-au fost bune,
    Dar şi cele ce n-au fost,
    Vă las tot ce nu pot spune
    Nu mai are niciun rost.

    Vă las dragostea pierdută
    Şi tot chinul de apoi,
    Gura mea nu mai sărută,
    Vă las dorul meu de voi.

    R: Dar vă las şi bucuria
    Şi tot cerul meu de stele
    Vă las singura avere,
    Vă las cântecele mele.

    Vă las drumul către lună
    Şi copacii mei stingheri,
    Vă las lupta mea nebună
    Pentru viaţa până ieri.

    Vă las lacrima cu care
    Am dormit la căpătâi,
    Vă las nopţile amare
    Şi lumina mea dintâi.

    R: Dar vă las şi bucuria
    Şi tot cerul meu de stele,
    Vă las singura avere,
    Vă las cântecele mele.

    Vă las gândul de pe urmă
    Să vă apere mereu,
    Vă las iarba, cerul, marea,
    Vă las tot ce am fost eu.

    Vă las sufletul în palme,
    Azvârliţi-l printre fragi
    Şi iertaţi-mi voi povara,
    Toţi cei care mi-aţi fost dragi.

    R: Căci vă las şi bucuria
    Şi tot cerul meu de stele,
    Vă las singura avere,
    Vă las cântecele mele.

    Dumnezeu s-o hodinească-n pace !
    respecte,
    Sibilla

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s