Am fost și nu o dată

cascada
(Autor fotografie: Ilya Sigachev)

Fluture de plumb sub cascada de vise.
Grumaz strâns de geană și uitare.
Zâmbet infinit surprins în culise.
Mărgea rostogolindu-se cu mirare.
Lacrimi Crucișe.
Priviri izbăvitoare.

Fâșâit de aripi în colț de suflet.
Dangăt de regrete cerând iertare.
Cutremur al nemărginitului urlet.
Ploaie, cuget, iubire, chemare.
Schelet.
Neuitare.

Advertisements

Tipat… timp?!!!

Azi am inteles poate inca o data cat de fragil e suflul vietii…timpul refuza sa dea explicatii pentru fiecare moment, pentru fiecare descumanire a unei intamplari nedorite…Timpul niciodata nu vrea sa-si intoarca nici macar geana unei secunde pentru a privi inapoi…merge inainte mereu cu privirea atintita spre urmatoarea clipa a fiecaruia dintre noi…
Trebuie sa facem fiecare pas prin viata, cu grija si atunci cand trebuie pentru ca altfel se pot pierde clipe… Eu am pierdut la greu sanse si n-a mai existat nici macar un “maine” pentru ele. Si cand ma gandesc cate se vor mai pierde… regrete sau resemnari.
Luni si miercuri ma jucasem cu o pisica, care mai statea pitita pe la noi prin facultate. Era gri cu alb si avea blana moale si curata. Mereu ma privea cu ochii ei verzi si prietenosi. Mi-a stat in brate si am magaiat-o… 8-> Vineri, cand veneam la seminarul de T.P.A.A. vad pisica, care nu mai era…Era doar o imagine inspaimantatoare: blana alba si curata era inrosita de sange, iar ochi cei verzi si prietenosi erau acum pe veci inchisi. O secunda atat am lasat imaginea sa ma sperie. Apoi am tipat si mi-am ascuns fata in maini. Nu stiu ce am tipat, dar i-am cam speriat pe cei din jur pentru ca tot auzeam: “Ce ai patit?! Ti-e rau?”. Atat am putut spune: “Nu, pisica…”

Sus, la etajul 7, stateam in banca de la fereastra, privind colinele Iasiului si incercand sa inteleg un pic ce inseamna timp si daca el se raporteaza la noi sau noi la el…misterul viitorului si neputinta de a intoarce clipa. Poate ca multi dintre noi am vazut SF uri cu calatorii prin timp sau trecutul si viitorul traite in paralel de aceleasi personaje simultan. Cate s-ar putea intampla sau cate s-ar evita daca n-ar mai exista asa misteriosul “Timp”…

Ar fi banal si totusi trist…n-ar mai fi destin si intamplare, surpriza si neprevazut, regret si despartire sau bucuria regasirii, n-ar mai fi dor si Iubire…
Asa e Timp, Divin si Iubire…Asa e Dumnezeu si asta e voia Lui! 🙂
Ma trezesc din “visare” dupa ce profesorul ne explicase metoda Greedy, din care nu prea intelesem prea multe…dar na era prea tarziu, nu mai puteam da “timpul inapoi”. Am rezolvat totusi exercitiile propuse de el pentru respectivul seminar…a fost bine si a fost timp. 😀