Salvare

the_sea_whisperer
E salvare picătura de rouă ce oglindește firul de iarbă
Pe care buburaza urcă alene spre o floare curbă.
E salvare valul de mare care o poartă acasă pe țestoasă.
E salvare șoapta ziditoare de dragoste duioasă.
 
Întind năvodul în oceanul de vise, purtat de valurile fiecărui gând.
Stau ghemuită în barca mică, ce se ascunde în pieptul tău și ascult flămând,
Ticluitul busolei – freamăt milenar: „Arată-mi salvarea în noaptea răzvrătită!
Farul ce mă va purta spre căpătâiul de iubire nemărginită?”

Pescăruși

Printre zboruri de pescăruși
Îmi place să cred ca sunt mii de uși:
Curbate, vechi și strâmte care duc către tine.
Vântul se încăpățânează să le țină închise bine.

Ciocul unui singur pescăruș se potrivește
Pentru toate yalele acelor uși de poveste.
Fiecare dintre ei duce pe aripă un mesaj duios,
Scris cu val, nisip și lumină atât de sfios.

Mai am un singur… vers

Aceste versuri le-am gasit zilele astea intr-o agenda in care obisnuiam sa scriu pe ascuns 😛 . Sunt scrise intr-o perioada hmmmmm mai putin happy… Citindu-le  mi-am dat seama ca oricat mi-ar placea poezia, nu-s facuta pentru a o scrie, ci pentru a o citi 😀 . Oricum, important la o poezie, este sa simtim versurile pe corzile sufletului, sa ne bucuram de ea si sa ii intelegem profunzimea, substratul. Asa ca astea 2 poezii vor fi ultimile cu care “se streseaza” blogul meu :D. Una este inchinata iubirii divine si cealalta iubirii lumesti, pamantene. Cele 2 mari iubiri, diferite si incomparabile intre care orice suflet incearca sa-si gaseasca un echilibru…

Un fond muzical special care sa dea alt glas versurilor mele strambe …Entre nous…n’existais pas la notion “nous”!

Fragmente si totusi gand,

Mistere si totusi Pamant,

Pacat si totusi iertare!

Agonie si totusi regasire!

Doamne, exista Mantuire?!

Te vreau, te vreau aici mereu,

Aproape, tot mai aproape de sufletul meu,

Ce mi l-ai dat, Tu Insuti, Dumnezeu!

Popoare se lupta si erezii vor fi mereu.

Dar fiinta mea cea plina de pacat,

Te striga cu cainta neincetat.

Caci Tu, Doamne, sigur nu m-ai uitat!

Eu stiu ca am alunecat usor,

Doar fiindca am incercat sa zbor,

Uitand o clipa ca si fluturii mor!

O, cerc, mereu perfect, si tu ai vrut sa fii patrat?

Acea lina, dulce arcuire sa fie colt?

Sa taie-n foaie ca-n carne-un glont?

De ce n-am zis oare: “Multumesc!”?

Ca tu mangai blandete, candoare,

Cerneala si praful de pe foaie!

Ca eu am suflet si cuget si regret

Ca in acea clipa am fost rau, nedrept!

O, Sfanta Fecioara, cu lacrima ta,

Alunga, te rog, ispita si nalucirea mea!

Iarta-ma, Doamne, cu Iubirea Ta!

————————————————

Departe de tine…

E luna. Mai pala…E soarele. Mai rece…

Vino sa-mi dai o soapta. Din zece…

E desertul. Mai sterp…E marea. Mai agitata…

Lipseste si steaua pe care o priveam. Cea zimtata

Imaginea a ramas la fel. Pixeli de memorie dezordonati

Care s-au gasit in valurile amintirilor. Dusi, purtati.

Da!!! Nu mai sunt doua valuri. Impreuna!

A mai ramas doar spuma. Amara cununa!

Ilogicul poarta batalia. Cu dulci amintiri.

Razboiul e incheiat. Cu ceata in priviri.

Zari se unesc. Departe de mine!

Se pierd in fum. Aproape de tine!

Star-moon