Felii de clipă

(Autor fotografie: Marina Cano)

Mai ții minte când gustam feliile de clipă?
Le țineam deasupra inimii și ne miram de ele ca de niște marțieni.
Mușcam clipa cu nesaț și nu știam când am început să tăiem din veșnicie.
Aveau gusturi și parfumuri diferite, de niciodată nu ajungeam să ne simțim sătui.
Existau și felii care nu erau dulci… mai știi? Atunci nu aveam soluții la împarțire.
Nu știam cine va lua mâhnirea: tu sau eu?
Și cine se va sătura primul de neputință: eu sau tu?
Cine îi va reproșa primul iluziei: eu sau tu?
Și cine va înghiți prima lacrimă: tu sau eu?
Sau noi?
Dar hai atunci să mușcăm din aceiași felie: poate buzele noastre s-or întâlni!

(Luiza Zan -Come away)

Time, please don’t say “Goodbye!”

O zi, un inceput sau un final…Un sore sau un colt de val?!
Pictori suntem o viata si pensula timpului umple clipe cu trairi colorate si le lasa sa zboare incet sau sa ia viteza pe panza destinului. Un tablou ce nu accepta retusuri, ce trebuie pictat fie cu grija, fie uneori lasata culoarea sa curga lin sau sa se incordeze, in linii si piscuri spre inalt. Pictorul reda deopotriva forme, nuante cat si lucruri de neinteles si nepatruns de posibilii privitori. Pe acordurile harpei sufletesti, ale carei corzi, mangaie, striga in noapte, soptesc, tipa, cheama sau ating inperceptibil, pictura continua sa evolueze…nu se opreste nici in somn cand stelele viselor cad pe iarba asteptarii.

Am trecut pe aleea ce duce la Muzeu, paseam cu teama, dar hotarata sa ajung Acolo sau undeva, nu stiam unde. Aleea parca gemea sub pasii mei, vantul era totusi cald si lin, imi dadea speranta sa continui…Alerg sau ma tarasc, cad sau ma ridic…nu mai conteaza…vroiam doar sa ajung Acolo unde toate culorile se contopesc. Vad sange, vad lacrimi, ahhh o usa deschide, in sfarsit lumina! Lumina desavarsita cu pal si argintiu si multa lume, care ma astepta! M-a cuprins o bucurie imbinata cu emotie…Sunt Aici, Acolo si Dincolo in acelasi timp!

Toti ma opreau sa intru…De ce? Voci din toate partile: “Nu acum!” Dar cum, cand?ma intreb. Si tot acest drum anevoios a fost degeaba. Incerc sa-mi revin, cand un batran imi sopteste: “Raspunsul la toate intrebarile tale, se ascunde in fiecare clipa de viata, traieste cu credinta! Traieste, traieste, traieste! Tu creezi tabloul, tu alegi culoarea, dar nu uita doar traind vei afla raspunsul! La Muzeu nu se primesc tablouri neterminate sau pictate in graba, fara credinta si fara responsabilitatea darului primit!”
Oricat eram de epuizata, raspunsul batranului mi-a dat o putere inimaginabila pentru a-mi continua periplul Vietii.
M-am intors si continui pe calea de unde pornisem! Pasesc hotarat sau calc stramb! Ma rostogolesc intre intelesuri, cautand poteci de sens si sentiment! Zbor printre sunete ce soptesc ciocnindu-se: “Live” “Strong” “Smile” “Love” “Sin” “Tear” “Faith” “Strong” “Air” “Soul” “Pain” “Breathe” “Bliss” “God”.