Soarele…nori

Si daca soarele isi impleteste ale lui raze cu nori, si daca picaturile de ploaie sunt mangaiate incet de marele glob auriu ce incearca mereu sa-si faca loc, daca fulgerului mereu ii raspunde tunetul taios, parca insotindu-se intr-un spectacol de o amploare greaca, de sunet si lumina, ma intreb adesea de ce acest spectacol e dureros si inspaimantator totodata. De ce soarele apare cateodata prea tarziu, poate doar sa lumineze daramaturi de adaposturi sau cadavre plutind? Poate ca sunt prea dura, cu o imaginatie diabolica, dar zilele astea a plouat foarte mult, amintindu-mi de “Lacustra” lui Bacovia. Intr-adevar “De-atatea nopti aud plound,/Aud materia curgand.” Cand ascult varianta muzicala a acestei poezii(Nu acum – Lacustra), cu lumina stinsa, cu monitorul inchis, doar in lumina fulgerilor pentru ca luna de mult a fost rapusa de sagetile luminoase si patura de nori, mult prea neagra si prea grea, tot ce imi vine sa fac este sa fug, sa ma ascund pe alt taram unde sunt brize calde ce doar iti mangaie chipul! Da, imi vine sa ma ascund la un piept si intr-un piept strain, sa stiu ca cineva mereu ma va prinde in brate si va reusi sa ma opreasca din fuga mea catre acea zare, inexistenta poate. Trec de la una la alta, poate prea repede, scriu fraze fara sens si nu renunt la sentimentalism. Nici eu nu stiu de ce, cand eram mica ma rugam sa fiu mai dura sa reusesc sa nu mai plang la filme lacrimogene, sa nu mai imbratisez cu putere pana iau respiratia celuilalt, sa nu mai rosesc, sa nu mai imi feresc privirea, sa nu mi se mai ingroase vocea la emotii. Dar n-am inteles ca acelea erau tot ale mele, pe langa “nebunia” caracteristica, care stiu sigur ca imi apartine, dar pe care o cunoasc foarte putini. Am incheiat paranteza 😀 , dar am reusit sa te plictisesc, desi, de curand, am invatat la un modul “psiho-pedagogic” cum sa mentin atentia unui posibil auditoriu, dar am o scuza, daca citesti acest articol, nu ma auzi ;)) . Si revin. Am inceput de la soare si de la nori pentru ca puteam face o analogie cu starile sufletesti, dar n-am facut deloc asta…deviez de la subiect, cu aceiasi putere cu care n-am vrut sa ma abat de la axa unei vieti, normale, obisnuite. Dar ce inseamna o viata normala?! Nici eu nu stiu! Si atunci ce vroiam eu de fapt…? …Intr-adevar soarele e asociat bucuriei, linistii sufletesti, poftei de viata, umorului, seninatatii. Si pe mess fatza zambitoare e un cerc galben, dar si cea trista…,ma rog, doar forma gurii difera…Da, de cele mai mai ulte ori reusim sa ne exprimam mai bine paraverbal si nonverbal, de aceea din ce in ce mai multi dintre noi, folosesc mijloace mediate deobicei de internet pentru a comunica. Tudor Chirila avea dreptate cei mai multi tineri “ne cautam iubirea pe net”! Nu simpatizez cu comunicatul pe net, desi este atat de usor si il practic si eu de multe ori. Prefer sa ies in oras cu cineva la o pizza, la o bere, decat sa pierd timpul in fata unui monitor. Circumstantele nu-mi sunt de cele mai multe ori favorabile, de aceea am ajuns sa pierd destul timp in fata acestui dreptunghi luminos, dar inca nu sunt un “soarece de calculator”(sper)! Ce stiu sigur e ca n-as putea sa ma indragostesc de cineva doar conversand pe net! Mi se pare un lucru mult mai complicat(l-am experimentat de nenumarate ori), ce nu se poate rezuma doar la cuvinte scrise(my opinion)…Sa revenim! Norul e gri, melancolie, singuratate, goliciune interioara, tristesse(asa cum zicea un coleg de facultate)! Ma intreb deci stelele si luna inca n-au nici o traire asociata! Poate ca, si datorita lui Eminescu, dar nu numai, acum stelele si luna au o simbolistica romantica, a martorilor tacuti ai indragostitilor si a iubiririi lor! Luna e asociata si singuratatii (“am ramas doar eu si luna”) dar si feminitatii, nu doar in basme, unde de cele mai multe ori este ori craisa, ori o fata de imparat metamorfozata(Am citit si basme la vremea lor 😀 ). Versuri spun:” A fost odata ca-n povesti,/A fost ca niciodata/Din rude mari imparatesti,/ O prea frumoasa fata./ Si era una la parinti,/Mandra in toate cele,/ Cum e fecioara intre sfinti/Si luna intre stele!” => 1. Luna nu e singura, e impreuna cu stelele, dar e singura printre atatea stele! 2. Luna e minunata, dar are o valoare deosebita cand e printre milioane de stele! “Si mereu si-n totdeauna, am ramas doar eu si luna”!

Oricum daca ai ajuns la acest rand, inseamna ca ai rabdare destul de mare, avand in vedere ca nu scriu nimic interesant! Sunt constieta ca acest blog e ptr foarte multi doar o colectie de “sentimentalisme invechite”, dar asta am vrut sa scriu acum, e problema fiecaruia daca citeste sau nu. Acum e apreciat orice e starneste rasul sau spune adevarul negru despre tara noastra. Nimeni( sau foate putini) mai recunosc ca acest plai dintre mare si Carpati are ceva frumos unic! Si daca as enumera doar fara a descrie lucrurile, locurile, traditiile, cultura si oamenii(de care am auzit sau despre care m-as interesa, consultand alte surse)  ce ne fac speciali poate ar trebui sa scriu alt blog! Acum oricine aproape, care e interesat poate cauta si singur, dar totodata sunt constienta ca noi, cei care am ajuns sa traim acesti ani, suntem prea comozi. Preferam sa ne trantim intr-un fotoliu, sa ascultam ceea ce ni se spune la stiri, sa vedem scene care ni se baga pe gat, fara a avea o vointa speciala de a transa informatiile. Am scris si eu o latura negativa, ah de ce nu m-am putut abtine?!! Dar m-am referit la oameni in general, si nu la noi, romanii in special(am o scuza, totusi 😀 ). Si totusi(iubirea[era o poezie])revin 😛 Si totusi toti pastram o farama de patriotism, cred ca in partea ascunsa a sufletului,  pe care ne-o aratam atunci cand ne enerveaza cand nu se stie in alte tari “europene” care e capitala Romaniei sau cand suntem recunoscuti ca o tara de prostituate, de hoti si tigani! E bine ca macar atunci ceva din noi riposteaza, se impotriveste faptului ca ni se arunca cu noroi in ochi in loc sa fie recunoscute adevaratele valori. Iar am vazut negativul, off de ce realismul vede doar cercul gol al unui covrig, golul dintr-un pahar? Poate ca acolo, undeva, departe, spre zari e mai mult nor decat soare si el soarele, desi zglobiu, jucaus, vesel, semet totodata, isi face cu greu loc, poate intarzie sa apara, dar sunt singura ca va aparea(candva)! na, ca am vazut si picul de apa din pahar! Keep in touch, I hope! 😉

Advertisements

3 comments on “Soarele…nori

  1. bine ai venit printre bloggeri :D! acum ai o responsabilitate foarte mare sa ne delectezi cu ganduri deosebite in fiecare zi. iti voi urmari evolutia si voi incerca sa fiu cat pot de critic si obiectiv :D. deocamdata las comentariile rautacioase deoparte dar sa stii k nu scapi de mine :P. spor la scris si, cum ar zice pescarii, cuvant intins 😛

  2. Eu vreau sa fiu prima ce iti da comm…

    Intr-adevar o multitudine de sentimente ce nutresti, amestecate si confuze insa, eu voi continua sa te citesc (si te-am trecut si la blogroll:P). Pana la urma cea mai buna cale pt a-ti aseza trairile e sa le dai frau liber…

    Te-am pupacit si mult mult succes:)

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s