Noi-niciodata…Luna-Eternitate

Cu mana stanga ti-am intors spre mine chipul,
Sub cortul adormitilor gutui
Si de-as putea sa-mi rup din ochii tai privirea,
Vazduhul serii mi-ar parea caprui.

Mi s-ar parea ca deslusesc prin crengi,
Zvelti vinatori in arcuitii lei
Din goana calului, cum isi subtie arcul,
O, ‘tindeti mana stanga catre ei

Si stinge tu conturul lor de lemn subtire,
Pe care ramurile l-au aprins,
Suind sub luna-n seve caii repezi
Ce-au ratacit cu timpul pe intins.

Eu te privesc in ochi si-n jur se sterg copacii
In ochii tai cu luna ma rasfrang
Si ai putea, uitand, sa ne strivesti in gene
Dar chipul ti-l intorc, pe bratul stang.
Si ai putea, uitind, sa ne strivesti in gene
Dar chipul, chipul ti-l intorc, pe bratul stang.
Si ai putea, uitind, sa ne strivesti in gene
Dar chipul, ti-l intorc, pe bratul stang.

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s