Stele in palma

Sclipiri de soapte September 22, 2011

Am inteles, in sfarsit, ceea ce n-am sa pot vrodata crede!
Ca un vifor de rasuflari sparte intr-o liniste verde.
Se zbatea ca inima batand inca intr-un trup strain,
Inert, slab, tremurand, inecat in valuri de venin.

Va fi ca si cand as cere o ultima iertare,
Pentru a mai pendula intre vis si uitare.
As vrea sa-mi inalt mana spre abis,
Sa pot infrunta cutremurul nestins.

In tainic buzunar sa scufund uitarea.
Lumi ce imi aluneca cuprind mirarea.
Gand de toamna, ce pot sa mai cer?
“Esti inca aici?” “E totusi ger!”