Strigarea numelui June 16, 2010
Posted by Allyandra in franturi de vers si cant.Tags: Chris Rea, Conexiuni, Mai ramai putin, Nichita Stanescu, nume, Strigarea numelui, the mention of your name, Toamna, Umbra
trackback
Am fost azi un nume.
Am strigat azi un nume.
Numele azi mi-a spus pe nume.
Numele numelui … e…numelui nume.
Strigarea numelui
de Nichita Stanescu
“Eu i-am aratat ei o piatra verde
si am rugat-o sa nu plece.
Eu i-am aratat ei un cal cu sapte sei
si i-am spus: nu pleca!
I-am aratat o para zemoasa si i-am spus:
Mananc-o si nu pleca, nu pleca!
Pe fiul tatalui meu i l-am aratat ei.
I-am spus: uite ce tata frumos am!
Ramai si nu pleca!
I-am aratat un trifoi cu patru capre;
o inima cu doua trupuri;
o pasare care zbura inlauntrul oului
si i-am spus: nu pleca tu de la mine!
Dar ea
a plecat pentru ca incepuse sa plece.
Am strigat dupa ea:
Spune-mi macar cum te cheama, daca pleci,
spune-mi macar cum te cheama!
Ea
si-a intors numai atata chipul
cat sa-i fie profil peste umar,
si-a spus ceva din care am auzit
daca am auzit…
mie singuratecului mi s-a parut
ca mi-a zis:
A venit toamana, e timpul ca indragostitii
sa stie numele iubitelor lor-
dupa cum frunzele cand soarele le bate
banuiesc ca au umbra…!
Cred ca umbra era cuvantul pe care
l-am deslusit,
inainte de a pleca Umbra.
Iubita mea.
Iubita frunzelor…”
Am găsit întâplător blogul ăsta…nici nu ştiam dacă să las o urmă sau nu…vroiam doar să îţi spun că parcă mă uitam în oglindă. Unde ai stat ascunsă?:)